De la dans sportiv la dans terapie // un stil de viață cu evoluție în mișcare

on September 12, 2020 Blog în mișcare, Când nu dansez, scriu ce simt, Lifestyle, Social and Tags: , , , , with 0 comments

Etapa de sportiv de performanță afiliat la Federația Română de Dans Sportiv din perioada 2003-2011 mi-a plăcut teribil.

Și m-a readus în contact cu corpul pe drumul dans sportiv – dans terapie.

// Dincolo de formă, dincolo de competiție, dincolo de dansul învățat în oglindă pentru cum arată am descoperit în timp şi încă descopăr – dansul simțit din interior şi ghidat de naturalul corpului conştientizat şi respirat până la ultima fibră musculară.

// Dincolo de stiluri de dans, am descoperit corpul mişcat de emoții, de gânduri, de senzațiile corpului ce simte şi reacționează la gânduri.

// Dincolo de tehnică, dansul este o amprentă a blocajelor noastre, dar şi a creativității noastre. Corpul nu minte în mişcare.

// Dincolo de coregrafie, corpul în dans este şi creație şi creator în acelaşi timp.

// Dincolo de dansul în pereche sau în formație, dinamica în mişcare şi dans în relație cu ceilalți este o oglindă a trăsăturilor de caracter.

// Dincolo de artă, dansul este un instrument puternic de dezvoltare personală.

Din 2008 am început să mă desprind de competiție şi forma pe care o ia dansul din perspectiva văzului.

Am luat-o atunci pe acest drum de care m-am îndoit de multe ori, nu pentru că nu am crezut eu în dansul pe care îl descopeream, ci pentru că nu am avut încredere că mai sunt şi alții interesați să perceapă dansul dincolo de ochi şi nu am crezut că se vor încrede în mine şi viziunea mea asupra dansului.

Cu mai multă încredere drumul meu // dans sportiv – dans terapie // poate ar fi durat mai puțin până să simt că sunt pregătită să mă prezint în fața altora ca terapeut prin dans şi mişcare.

Am crezut că am nevoie de diploma în psihologie, am crezut că am nevoie de ore şi workshopuri cu cât mai mulți specialişti, am crezut că am nevoie de brand personal, de un studio al meu şi desigur că dintr-o anume perspectivă chiar este nevoie.

Esența însă, am aflat din nou, că este dincolo de forma a toate cele de care am crezut că am nevoie.

Aşa a fost călătoria mea. Am înțeles până la urmă că esența este lucrul meu cu mine continuu şi încrederea în dansul meu aşa cum îl simt şi conform viziunii mele.

Din performanță păstrez o singură poză.

Restul experienței este în memoria musculară.

Despre noul proiect

Am fost întrebată dacă ce fac eu în proiectul cel nou are legătură cu dansul contemporan. Nu are.

Şi am constatat şi eu că lucrul cu corpul prin observarea senzațiilor lui inclusiv, nu doar prin antrenarea lui prin diverse exerciții este mai degrabă întâlnit în dansul contemporan. Atât cât pot şti eu despre subiect – pentru că nu, nu am tangență în experiența de dans acumulată până acum, prea multă cu dansul contemporan. Am făcut un modul o dată şi alte câteva ateliere ici-colo, deci nu pot afirma că ştiu ce este dansul contemporan. 

Căutam răspuns la întrebarea ce mă diferențiază pe piața cursurilor de dans? 

Şi probabil că ăsta ar putea fi încă un răspuns.

Pentru lucrul cu corpul şi emoțiile folosesc instrumente şi metode pe care înțeleg că unii oameni mai degrabă le asociază dansului contemporan. Şi aici e diferența – eu folosesc mişcări din alfabetul experienței mele – pe care o am în dans sportiv, nu în balet sau contemporan. 

Adevărata sursă de inspirație //dacă e să aleg să numesc altă sursă decât trăitul în sine care e cel mai relevant din punctul meu de vedere//pentru exercițiile creatoare de experiențe cu corpul şi senzațiile lui asociate paletei de emoții// este dansterapia.

În terapia personală e de lucru continuu, ceea ce m-am angajat să fac încă din 2013. 

Când spun sursă de inspirație înseamnă că amestec toate experiențele avute şi de regulă îmi creez propriile exerciții pentru cursurile din studio. Folosesc jocul şi joaca pentru explorare. Mă adaptez la dinamica de grup, schimb planul de acasă şi creez pe moment ceea ce simt că e mai potrivit pentru //acum// acel acum pe care îl dansăm în sală. Sunt şi excepții – jocuri ce nu au sens a fi modificate – le potrivesc în contextul în care simt că sunt utile aşa cum sunt ele şi cum le-am experimentat pe pielea mea. Dar în general îmi place să îmi inventez propriile jocuri şi exerciții, şi chiar să le creez pe loc. Asta îmi dă energie şi satisfacție, îmi place să ghidez pe măsură ce sub ochii mei evenimentul, dansul, joaca – se întâmplă – şi cere – un ritm mai lent, mai rapid, o practică liberă sau structurată şi tot aşa în contextul unic pe care îl trăim pe loc. 

Aşa a fost aseară la event //ultimul pe anul ăsta minunat 2018// şi mulțumesc celor care au fost prezenți, care s-au lăsat ghidați şi modelați, care pe alocuri şi-au pus amprenta şi poate au şi condus sau s-au lăsat conduşi. Pentru mine ce am trăit aseară împreună nu putea fi la fel fără vreunul din participanți.

În concluzie, la toate astea mă refer când îmi descriu cursurile ca fiind //unice şi irepetabile, cursuri care sunt vii şi se trăiesc pe moment // 

La capitolul – lucrul cu emoțiile – observ că este o preocupare generală tot mai întâlnită în viața de zi cu zi. Suntem prima generație care se preocupă în aşa mare măsură de înțelegerea şi integrarea emoțiilor noastre. Lucrul cu noi a luat o amploare fără precedent, ceea ce mă bucură.

Pentru noi // pentru mine şi Alex // este un stil de viață pe care la un moment dat l-am ales //separat //

apoi ne-am întâlnit şi l-am ales şi //împreună// 

Dintr-un stil de viață ales se naşte foarte încet şi un proiect. 

În trecut, eu l-am tot pregătit, l-am tot tatonat, adulmecat, l-am tot chemat. Aş spune chiar că asta fac 

//dintotdeauna// 

Dar până nu am dat stop şi până nu am aşezat un stil de viață, nu am reuşit să fac acest proiect să se întâmple. A fost dans sportiv, a fost scottish, au fost multe colaborări, au fost 15 ani de dans, dar nu a fost în totalitate ce voiam eu. A fost o esență, l-am simțit uneori foarte aproape de ce voiam, dar nu a fost. 

Abia acum ar putea fi, abia după ce am aşezat un fel de a fi al nostru în viața de acasă. Acum poate fi vorba despre ACEL curs de dans din ACEL nou proiect pentru mine sau poate pentru noi. Îl concepem din ianuarie 2018 şi după 3 evenimente pilot se va naşte în martie 2019.

Următoarea perioadă o dedic clarificării.

Până în martie mai am de lucru cu mine la claritate – în exprimare, în aşezarea proiectului în concret – şi la ce aleg ca principal pilon de atenție. Intru la intensiv şi consecvent şi sunt hotărâtă să ies cu claritatea mult dorită din proces. Aşa închei 2018, aşa încep 2019.

Work in progress. Continuu. Cu consecvență. 

Să ne fie anul nou 2019 într-un dans bun!

Cu drag,

Alina Vişan.

#dans #treaz

articol scris în decembrie 2018

De la dans sportiv la dans terapie