Ne naștem dansând // despre firescul corpului în mișcare

on September 17, 2020 Blog în mișcare, Când nu dansez, scriu ce simt, Social and Tags: , , , with 0 comments

Avem ritmul interior dat de inima care bate.

Avem corp care îşi simte inima şi mai precis îi simte ritmul. Ne mişcăm în prezența acestui ritm din momentul în care ne naştem. Deci nativ şi fără excepție – dansăm.

Concret şi fără poveşti, conform definiției dansului, asta facem – ne mişcăm pe un ritm, deci dansăm din prima zi.

Ne naștem dansând şi totuşi imaginea despre dans este care anume? Ce-ți vine în cap primul lucru când spui dans? Ce simți primul lucru când auzi dans? Imaginea e limitată la un cuplu de dans profesionist sau la nişte amețiți într-un club, sau nişte ciudați la un festival în pădure? Sau este un spectru mai larg de imagini?

studioul Noi//NOUă
mai 2019

Ne naștem dansând și totuși percepția este că dansul se face într-un anume fel, pe o anume muzică, într-un anume spațiu, cu anume abilități, pe un ritm anume? Cum te face să te simți percepția ta despre dans? Îți vine să dansezi sau este chestia aia awkward care te face să te simți nelalocul tău şi crezi că pur şi simplu nu este despre şi pentru tine? 

Din punctul meu de vedere ca observator al ultimului an – acel pur şi simplu este despre Sasha care dansează // vizibil pentru noi din jurul lui // de la 5 luni şi ceva de când abia stătea în fund şi dădea din corp pe limba lui. Pe limba lui. Adică pe un ritm autentic venit din interior care îl mişcă  necontrolat, negândit, pur şi simplu.

Acel pur şi simplu dans nativ caracteristic oricărui corp viu este apoi estompat, îngrădit, zidit în straturi peste straturi de percepții rigide şi diferite despre cum ar trebui să fie. 

Ori dansul nu ar trebui să fie. Dansul este. Pur şi simplu. 

articol scris în toamna lui 2018